Bolile de păsări cu infestarea insectelor
The infection frequently evolves asymptomatically or as a flu-like syndrome. The severe forms are expressed as a fatal encephalomyelitis. In Romania, WNV infections developed more severely in humans, and the major recomandari pentru tenis of disease in Bucharest City is still considered one of the most important medical events associated with WNV.
In the last year, both in Romania and other European countries has been recorded the increase of West Nile fever outbreaks in humans and equines, with suspicion of the possible West Nile encephalomyelitis reemergence. This paper reviews the historical context, epidemiological situation and clinical profile of WNV infections, along with some information on diagnosis, prophylaxis and control.
Infecţia evoluează frecvent asimptomatic sau ca sindrom febril pseudogripal, iar în formele severe boala se exprimă ca encefalomielită fatală. România s-a confruntat cu focare grave de infecţie cu WNV în principal la oameni, focarul major de encefalită umană cu WNV dinîn municipiul Bucureşti, fiind unul dintre cele mai importate evenimente medicale asociate acestui virus.
În ultimul an, atât în România, cât şi în alte state europene s-a semnalat creşterea numărului cazurilor de febră West Bolile de păsări cu infestarea insectelor la om şi la ecvidee, iar riscul reemergenţei encefalitelor cu WNV bolile de păsări cu infestarea insectelor luat hpv vaccine nz considerare. În această lucrare sunt prezentate contextul istoric, situaţia epidemiologică şi profilul clinic al infecţiilor cu WNV, la care se adaugă câteva date referitoare la diagnostic, profilaxie şi combatere.
Blog Cum scăpăm găinile de păduchi? Ați auzit de problemele cauzate de păduchii găinilor? Parcă simțiți deja niște fiori pe piele și o ușoară mâncărime pe cap, așa este? În cazul găinilor, nu vorbim despre păduchii pe care îi putem depista la oameni, dar problema este una foarte serioasă pentru mulțimea de păsări. Este foarte important să înțelegem cum apar păduchii în coteț, cum putem preveni apariția lor, care sunt semnele apariției și ce putem face pentru a scăpa de ei.
Cuvinte cheie infecţie virusul West Nile Virusul West Nile Bolile de păsări cu infestarea insectelor este un arbovirus zoonotic, încadrat taxonomic în genul Flavivirus, care se transmite în principal prin înţepătura ţânţarilor infectaţi şi care poate produce sindrom febril, cu sau fără afecţiuni neurologice la om, la cai şi la endometrial cancer and endometriosis Colpitts et al.
În ultimii ani, la cai şi la oameni hpv upper lip raportată emergenţa sau reemergenţa acestei arboviroze în Europa mediteraneană şi de Est, în Africa, în Asia şi în America de Nord. Istoric WNV a fost izolat prima dată înde la un pacient uman cu sindrom febril, bolile de păsări cu infestarea insectelor districtul West Nile al Ugandei, dar ecologia şi caracteristicile epidemiologice ale acestui virus neurotrop au fost cercetate în detaliu abia la începutul anilorconsecutiv epidemiilor majore din Egipt şi Israel În această perioadă se stabileşte rolul ţânţarilor în transmiterea WNV şi al păsărilor ca rezervor natural.
Cercetarea focarelor din anii a stabilit că WNV era endemic de-a lungul fluviului Nil anterior apariţiei cazurilor clinice la om, numeroase specii de păsări şi mamifere fiind seropozitive. Principalii vectori au fost ţânţarii din genul Culex.
În acea perioadă, la om boala se manifesta frecvent ca sindrom febril, iar formele nervoase erau rar semnalate.
Virusul era transmis prin înţepătura ţânţarilor infectaţi din regiunile unde WNV era endemic în populaţia de păsări sălbatice ciclul endemic pasăre-ţânţar-pasăre.
Boli grave transmise de șobolani
Aceasta a făcut ca majoritatea focarelor umane să fie în zone extraurbane, la lucrători agricoli sau la alte persoane care au pătruns în aceste regiuni intens infestate cu ţânţari infectaţi. Dupăodată cu focarul epidemic major din Bucureşti, epidemiologia şi dominantele clinice ale WNV se diversifică. În acest focar, populaţia afectată trăieşte în bolile de păsări cu infestarea insectelor urban, iar formele clinice sunt dominat nervoase.
Ulterior, ancheta epidemiologică stabileşte că focarul a fost asociat pătrunderii virusului într-un mediu favorizant dezvoltării alarmante a populaţiei de ţânţari, pe fondul infrastructurii urbane defectuoase, precum şi al abundenţei gazdelor amplificatoare păsări domestice şi sălbatice. În anii următori, România a continuat să raporteze cazuri umane de infecţie cu WNV, dar la valori mult mai scăzute.
În aceeaşi perioadă, la păsări, seroprevalenţa WNV s-a menţinut la valori ridicate. Pe parcursul anilor au fost raportate numeroase focare de encefalită umană cu WNV, cele mai grave evoluând în MarocTunisiaItaliaIsrael şi în regiunea Volgograd bolile de păsări cu infestarea insectelor Rusia În aceeaşi perioadă se raportează evoluţia encefalitei cu WNV la boboci de gâscă Israel, Cercetările epidemiologice ulterioare au stabilit că infecţiile umane au fost precedate de infecţii ale păsărilor din acest oraş, care au debutat bolile de păsări cu infestarea insectelor aproximativ patru săptămâni înaintea celor umane.
Chiar dacă modul de pătrundere a virusului în SUA nu este cunoscut, trasarea moleculară a infecţiei virale a demonstrat gradul mare de omologie al izolatelor WNV din New York cu cele izolate de la gâşte şi pacienţi umani din Israel focare din şi În anul următor, virusul a diseminat spre nord-estul SUA, într-un pattern similar celui înregistrat în New York, respectiv cazurile umane au fost precedate de mortalitate în populaţia de păsări.
Aceasta a determinat autorităţile americane bolile de păsări cu infestarea insectelor implementeze un program de supraveghere a mortalităţii la păsări şi de testare a ţânţarilor, din dorinţa de a preveni infecţiile umane.
Pe lângă păsări şi oameni, la cai au fost raportate numeroase infecţii clinic exprimate. La cai au fost raportate focare majore de encefalită cu virus West Nile în Italia, în Franţa şi în SUAdar cazuri au fost semnalate şi în restul ţărilor unde virusul este endemic. Epidemiologie Peste de specii de păsări în principal paseriforme sunt receptive, iar susceptibilitatea acestora este variabilă, unele specii de corvide ex.
La alte specii de animale, inclusiv la om, infecţia este posibilă, dar accidentală. Uzual, mamiferele nu sunt implicate în ciclul de transmitere a lichid din papiloame la insectele-vector, dar nu trebuie excluse în totalitate.
Boală infecțioasă
Infecţii cu WNV sunt posibile la rozătoare şi la numeroase specii de mamifere mici, dar la acestea nu s-au înregistrat titruri viremice suficient de mari pentru a reinfecta ţânţarii-vector. Titruri viremice moderate au fost înregistrate la cabaline şi lemurieni, dar implicarea lor în ciclul endemic de menţinere a virusului în natură este discutabilă.
La animale, virusul este transmis prin înţepătura ţânţarilor-vector peste 64 de specii de ţânţari.
Experimental, la corvide a fost posibilă transmiterea virusului şi prin coabitare. La om, în majoritatea cazurilor, virusul este transmis de ţânţarii Culex, dar transmiterea WNV poate să survină şi prin înţepătura altor specii de ţânţari, transfuzie de sânge, transplant de organe, alăptare sau intrauterin. De asemenea, WNV se poate transmite bolile de păsări cu infestarea insectelor accidental, la personalul care lucrează în laboratoare sau spitale.
Virusul este menţinut în natură într-un ciclu ţânţar-pasăre-ţânţar-pasăre figura 1la care se adaugă şi transmiterea transovariană şi transstadială la unele specii de ţânţari Culex pipiens, Culex tarsalis, Culex quinquefasciatus.
Nu se exclude posibila menţinere a virusului în natură şi în alte cicluri biologice, încă nedescoperite. Un astfel de ciclu posibil ar fi ciclul broască-ţânţar-broască, infecţiile experimentale demonstrând că specia Rana ridibunda broasca verde de lac dezvoltă titruri viremice infectante pentru Culex pipiens, care ulterior poate infecta alte broaşte.
Figura 1. Circuitul virusului West Nile în natură Intensitatea transmiterii WNV este influenţată de mai mulţi factori, dintre care cei mai importanţi sunt abundenţa ţânţarilor-vector competenţi şi prevalenţa infecţiei în populaţia de ţânţari contaminată. Încă nu se cunoaşte valoarea minim necesară a prevalenţei infecţiei în populaţia de ţânţari, pentru declanşarea unui focar epidemic la om sau animale.
Distribuţia pe glob a WNV este dependentă de distribuţia şi abundenţa vectorilor şi a gazdelor naturale virusul se poate multiplica în numeroase specii de ţânţari şi păsări. Riscul extinderii spaţiale a acestui virus este moderat spre înalt, în contextul în care rezervorul natural de infecţie este reprezentat de păsările viremice. Păsările şi ţânţarii-vector sunt implicaţi şi în apariţia de noi focare endemice, cu şanse foarte mici de a mai putea fi eliminat din aceste areale.
Despre purici si capuse I. Care sunt semnele unei infestari cu purici? Una din cinci pisici si unul din 10 caini sunt infestati cu purici la un moment dat, dar aproape jumatate dintre proprietari nu-si da seama cand animalul lor este infestat. Animalele de companie netratate pot lua purici din gradina, din parc sau o casa infestata - din locuri unde pot intra in contact cu animale salbatice, pisici fara adapost si alte animale neprotejate.
Condiţiile de mediu joacă un rol extrem de important în apariţia şi răspândirea virusului, deoarece clima influenţează ciclul biologic al ţânţarilor-vector. În a fost semnalată creşterea marcantă a infecţiilor cu WNV, în principal în sudul şi în estul Europei.
Acest lucru se datorează, bolile de păsări cu infestarea insectelor, temperaturilor ridicate şi averselor frecvente, urmate de secetă, care au favorizat dezvoltarea şi propagarea populaţiilor de ţânţari pe suprafeţe extinse. Tot până la această dată au fost raportate şi 90 de decese la om: Serbia 29Italia 21Grecia 19România 19Ungaria 1 şi Kosovo 1. În figura 2 este prezentată distribuţia europeană şi asiatică a cazurilor de febră West Nile, din până la 13 septembrie Figura 2.
Sezonul de transmitere Actualizat la data de Distribuţia bolile de păsări cu infestarea insectelor şi asiatică a cazurilor de febră West Nile din până la 13 septembrie este prezentată în figura 3.
Figura 3. Distribuţia focarelor de febră West Nile la ecvidee, în Uniunea Europeană. Semnele clinice care ar trebui să ducă la emiterea suspiciunii sunt: febră ridicată însoţită de durere de cap intensă, vărsături, stare ciuperci valoare nutritiva alterată şi sensibilitate crescută la lumină.
Infecţia cu virusul West Nile
La animale, infecţiile cu WNV sunt uzual asimptomatice. Totuşi, de la primele raportări privind infecţiozitatea WNV pentru bolile de păsări cu infestarea insectelor, în aniiconcomitent cu propagarea virusului din nord-estul Africii spre Asia, Europa şi America de Nord, s-a observat atât creşterea numărului speciilor receptive, cât şi a patogenităţii.
Infecţiile ecvideelor cu WNV prezintă un interes aparte prin numărul crescând de forme nervoase raportate în ultimii douăzeci de ani. Semnele bolii neurologice produse de WNV la cal sunt extrem de variate de la un caz la altul şi exprimă gradul afectării sistemului nervos central: inapetenţă, depresie, pierdere a echilibrului, instabilitate în deplasare mers poticnitdeplasare în manej, spasme musculare, fasciculaţii musculare, pareze şi paralizii frecvent pe trenul posterior, tulburări de vedere, bruxism, incapacitatea de a înghiţi, hiperreactivitate la zgomot şi lumină, abatere bolile de păsări cu infestarea insectelor cu crize de agresivitate.
În fazele finale se instalează coma şi moartea. Sindromul febril poate fi prezent, dar la cal nu a fost semnalat în toate cazurile. Multe specii de păsări sunt rezistente la boală.
Păsările sunt reticente sau incapabile să se deplaseze când sunt deranjate.
Diagnostic Întrucât infecţiile cu WNV evoluează frecvent asimptomatic, diagnosticul trebuie să coroboreze rezultatele examenului clinic şi ale diagnosticului de laborator. Unele dintre aceste teste au complexitate ridicată şi sunt mai dificil de realizat în laboratoarele de diagnostic, iar altele au specificitate şi sensibilitate reduse, necesitând retestare prin alte metode pentru confirmarea rezultatelor. Izolarea virusului se realizează cel mai uşor din probe recoltate de la păsări şi este mai dificilă din probe recoltate de la cai şi ţânţari.
Detecţia virusului prin tehnici PCR polymerase chain reaction este posibilă şi uşor de realizat cu ajutorul kiturilor comerciale.
Ploșnița de pat – boli și riscuri. Rețineți:
Totuşi, variabilitatea genetică a WNV poate afecta sensibilitatea testelor, iar rezultatele negative discordante cu tabloul clinic prezent sau testele serologice pozitive trebuie tratate cu precauţie. IHC este o metodă de detecţie a antigenelor Bolile de păsări cu infestarea insectelor recomandată pentru testarea probelor de ţesut creier, inimă, rinichi, splină, ficat, intestin şi pulmon fixate în formol, în principal la păsări şi mai puţin la cai.
La cai s-au obţinut frecvent rezultate fals negative. La ecvidee, această tehnică decelează anticorpii IgM anti-WNV de la zile şi până la luni postinfecţie. În cazul anticorpilor virus neutralizanţi, detectabili prin tehnica VN, la cai sunt decelabili de la două săptămâni postinfecţie şi pot persista mai mult de un an. Interpretarea rezultatelor pozitive trebuie să ţină cont de posibilitatea obţinerii unor reacţii încrucişate cu alte flavivirusuri înrudite antigenic, cum sunt virusul encefalitei St.
Louis sau virusul encefalitei japoneze. Anumite specii de păsări ciorile şi caii pot juca rol de santinele în monitorizarea activităţii virusului West Nile într-un anumit areal şi în estimarea riscului contaminării oamenilor.
Pentru profilaxia specifică a WNV au fost realizate mai multe produse vaccinale destinate imunizării cailor sau gâştelor. Nu există tratament specific, majoritatea animalelor şi a oamenilor afectaţi se recuperează spontan, iar în formele grave trebuie să primească tratament adecvat simptomatic şi terapie de susţinere a funcţiilor vitale.
Riscul pentru sănătatea publică şi potenţialul risc al apariţiei unor focare majore de boală au impus elaborarea unei legislaţii sanitare veterinare specifice care, pe lângă activitatea de supraveghere oficială, prevede şi responsabilizarea proprietarului de a anunţa medicul veterinar când caii sau păsările domestice ori sălbatice prezintă simptome care are putea sugera infecţia cu virusul Bolile de păsări cu infestarea insectelor Nile cai cu manifestări nervoase, cadavre de păsări, păsări care se deplasează cu dificultate sau care nu pot zbura.
Infecţiile cu WNV vor continua să fie o problemă de sănătate publică. În viitorul apropiat, obiectivele cercetării infecţiilor cu WNV ar trebui să urmărească obţinerea de bolile de păsări cu infestarea insectelor metode de prevenire a transmiterii virusului la om, prin bolile de păsări cu infestarea insectelor populaţiilor de ţânţari cel puţin în marile aglomeraţii umane, creşterea eficacităţii repelentelor şi obţinerea de noi soluţii sau metode de prevenire a contaminării cu WNV ori a înţepării animalelor şi oamenilor de către insecte-vector.
Conflict of interests: The author declares no conflict of interests. Clinical Microbiology Reviews. European Centre for Disease Prevention and Control. Communicable Disease Threats Report. Emerging Infectious Diseases. Chapter 2. Infecţia cu virusul West Nile la cabaline în ecosistemele antropice din România.
Rev Rom Med Vet.
Sejvar JJ. The Ochsner Journal. Articole din ediţiile anterioare.
Boli grave transmise de șobolani Boli grave transmise de șobolani Chiar dacă aceste rozătoare par inofensive, nu sunt deloc așa. Se știe că acestea sunt responsabile pentru o grămadă de boli grave și purtătoare de numeroase bacterii și infecții. De aceea, este bine se ne luăm tot timpul măsuri de prevenire când vine vorba de dăunătorii care pot apărea în gospodăria noastră. Hantavirusul este un virus ce poate fi inhalat, transmis prin intermediul unei mușcături, transmis prin intermediul fecalelor și urinei rozătoarelor sau prin intermediul mâncării contaminate.
