Metode de infectare a helminților
Tratament pentru helminți la copii Ce trebuie să știi despre helminți Următoarele infecții cu helminți reprezintă cele mai prevalente infecții de acest gen din lume: ascaridioză, tricuriaza, viermii cu cârlig, schistosomiaza și filiarioza limfatică. Dintre acestea, doar viermele cu cârlig este în general asociat cu o anemie profundă. Deși are o prevalență crescută în rândul copiilor de vârstă mare, viermele cu cârlig a fost descris și la bebeluși.
Examenul coproparazitologic examinarea materiilor fecale permite evidentierea prezentei oualor de paraziti, a proglotelor sau a parazitilor insisi, facilitand diagnosticul pozitiv. Succesul stabilirii unui diagnostic parazitologic este asigurat de cateva principii de baza : sa se ia in considerare o posibila etiologie parazitara intr-un diagnostic diferential al unei suferinte.
Sunt importante: istoricul si aspectele epidemiologice ale bolii, deoarece riscul dobandirii unei infectii parazitare este legat de ocupatie, atat metode de infectare a helminților cadrul profesional cat si recreational sau de calatoriile efectuate in zonele endemice cunoasterea biologiei parazitilor, a modului de infectare, a perioadei de incubatie, a fiziopatologiei, bacterii benefice omului a putea interpreta datele culese din anamneza, a evalua aspectele clinice si a alege metodele de laborator care evidentiaza cel mai bine parazitul rerspectiv interpretarea rezultatelor testelor de laborator prin prisma aspectelor clinice In cele mai multe infectii parazitare, diagnosticul etiologic se bazeaza pe evidentierea directa a parazitului in produsele biologice, dar si raspunsul gazdei fata de agresiunea parazitara poate fi un martor indirect al prezentei parazitului: modificari hematologice, biochimice si imunologice pot orienta diagnosticul sau chiar sa aduca un diagnostic de certitudine anticorpi specifici.
Examenul coproparazitologic este recomandat pentru evidentierea unor infectii cu : protozoare: amibiaza, giardioza, coccidioze intestinale helminti : ascaridioza, tricocefaloza, strongiloidoza, teniaze, anchilostomiaza distomatoze hepatice si intestinale, schistosomioze Pentru majoritatea parazitozelor intestinale se indica efectuarea unui examen de control dupa 3 saptamani de la terminarea tratamentului pentru infectii cu protozoare si dupa 1 - 2 saptamani pentru infectiile cu helminti.
Examenul coproparazitologic nu da informatii in urmatoarele situatii : cand intestinul nu e calea normala de eliminare a formelor parazitilor sau parazitoza este tisulara cand helmintul se afla in pliurile perianale cand parazitul este imatur si nu poate produce oua Diagnosticul de laborator al parazitozelor intestinale se face in mod obisnuit prin punerea metode de infectare a helminților evidenta a oualelor de helminti sau a formelor chistice ale protozoarelor cu localizari intestinale.
Un examen coproparazitologic izolat, al carui rezultat este negativ nu are valoare eliminatorie. Pentru un examen coproparazitologic de rutina se recomanda minimum 3 probe, la interval metode de infectare a helminților 3 metode de infectare a helminților 4 zile.
Probele sunt autorecoltate de pacienti in recipiente din plastic de unica folosinta, care se inchid etans. Cea mai simpla posibilitate de a feri proba de alterare este efectuarea analizelor in cel mult 2 metode de infectare a helminților 3 ore de la recoltare.
Coprorecoltor - recipient colectare materii fecale 1 Cu spatula-dop ; 2 Recipient ; 3 Spatula pentru colectare - este atasata de dop Examenul macroscopic - helminţii si formatiunile suspecte se trec intr-un cristalizor cu apa si se examineaza cu ochiul liber si cu lupa, dupa care se efectueaza examenul microscopic. Examenul microscopic - se face prin etalarea materiilor fecale pe o lama de microscop in amestec cu solutie Lugol si acoperita cu cate o lamela.
Preparatul cu Lugol se examineaza cu obiectivul 40X.
Probele de materii fecale care contin bariu, cadmiu, compusi de bismut, uleiuri metode de infectare a helminților, care creeaza mici picaturi refractibile ingreuneaza examenul morfologic putand duce metode de infectare a helminților confuzii. Pentru protozoare, rezultatul examenului coproparazitologic trebuie sa precizeze genul si specia parazitului gasit si stadiul lui evolutiv - forma vegetativa sau chistica.
