Helminthosporium maydis taxonomie.


Astfel, unele virusuri ale cartofului helminthosporium maydis taxonomie ar fi virusul X, S, şi M sau virusul mozaicului tutunului, se transmit prin contactul între plante care au fost rănite în mod accidental; b prin organe vegetative şi prin altoire — reprezintă una din metodele de verificare a infecţiei virale ale plantelor perene.

Tuberculii, bulbii, bulbotuberculii, stolonii, drajonii, butaşii, sunt organe în care virusurile se pot permanentiza, ele având un biotropism pozitiv. Metoda este folosită experimental în transmiterea virusurilor netransmisibile prin suc; d prin seminţe în cazul în care planta virotică a produs seminţe, virusul fiind localizat în embrion sau în tegument.

Această cale de transmitere este mai rară deoarece virusurile nu infectează polenul sau celulele embrionare femele. Această cale de transmitere este mai frecventă la plantele helminthosporium maydis taxonomie familiile Papilionaceae Leguminosae şi Cucurbitaceae; e prin artoprode: clasa Insecta, ord.

helminthosporium maydis taxonomie

Homoptera frecvent diferite specii de afide şi cicade ord. Thysanoptera, diferite specii de tripşi. De asemenea unele specii de coleoptere pot transmite anumite virusuri. Acarienii clasa Arachnida, ord. Acari pot de asemnea vectori ai unor virusuri fitopatogene; f prin nematozi se pot transmite papillomavirus lesions treatment virusuri fitopatogene, nematozii păstrânduşi capacitatea de infecţie cel puţin 30 de zile.

Răspândirea virusurilor prin vectorii din grupa e este calea cea mai frecventă de transmitere. Există două moduri de răspândire a virusurilor prin helminthosporium maydis taxonomie cale. Unul mecanic nepersistent, cuprinde virusurile a căror răspândire de la o plantă la alta poate fi executată foarte scurt ,de ordinul minutelor, uneori şi mai puţin.

De exemplu virusul mozaicului castraveţilor Cucumber Mosaic Virus poate fi achiziţionat de către vectori frecvent diferite specii ale genului Aphis în secunde şi transmis de la planta purtătoare la alta sănătoasă în mai puţin de un minut dar, după aproximativ 2 minute capacitatea de infecţie a vectorului scade, pentru ca apoi după 2 ore să se helminthosporium maydis taxonomie complet.

Majoritatea vectorilor au aparatul bucal pentru înţepat şi supt, cei cu aparatul bucal pentru rupt şi masticat fiind capabili să răspândească virusurile mai mult accidental. Helminthosporium maydis taxonomie mecanic persistent cuprinde virusurile al căror helminthosporium maydis taxonomie devin infecţioşi după câteva zile de la achiziţionare dar vectorul rămâne infecţios timp helminthosporium maydis taxonomie, adesea toată viaţa.

Uneori poate transmite această calitate şi urmaşilor. Timpul minim necesar ca vectorul să se hrănească pe planta bolnavă în vederea preluării virusului se numeşte perioadă de achiziţionare, iar cel necesar infectării unei plante sănătoase, perioadă de infecţie.

Timpul scurs de la achiziţionarea oxiuros en bebes de 3 meses până ce vectorul 13 devine capabil să transmită patogenul se numeşte perioadă de latenţă sau incubaţie. Persistenţa virusului în vector este timpul cât helminthosporium maydis taxonomie îşi păstrează capacitatea de infecţie. Unele virusuri sunt achiziţionate de vector cu o perioadă scurtă de latenţă şi fără multiplicarea virusului în vector.

Aceste virusuri se numesc nepersistente deoarece nu persistă în vector, iar răspândirea lor este necirculativă şi au perioadă de latenţă mică de la câteva minute până la câteva ore.

  • - Его глаза сузились.

  • - Вы дежурили все это время.

  • Я думала, что потеряла .

Virusurile nepersistente se mai numesc virusuri transmisibile prin stilet. Alte virusuri sunt persistente, iar răspândirea lor se numeşte circulativă. Răspândirea circulativă poate fi propagativă, când virusul se înmulţeşte în vectorul care este considerat o gazdă intermediară a acestuia, uneori vectorul însuşi fiin supus unui proces helminthosporium maydis taxonomie şi nepropagativă, când virusul trece prin corpul vectorului dar fără să-l afecteze.

Cele mai multe virusuri sunt răspândite de afide, apoi cicade, aleurodide, care se hrănesc cu preponderenţă din floem.

Unele virusuri sunt transmise şi de tripşi. Simptome produse de virusuri la helminthosporium maydis taxonomie Virusurile produc mai multe tipuri de simptome cum ar fi: - simptome foliare sub formă de decolorări, necrozări, deformări sau reduceri ale limbului foliar. Un simptom foliar frecvent întâlnit este mozaicul. Pe frunze apar în unele cazuri enaţiuni sub formă de excrescenţe pe nervuri sau epinastii, adică încovoierea limbului către baza peţiolului; - simptome tulpinale ca nanismul, prin scurtarea internodurilor, striaţia necrotică, deformări ale ramurilor etc.

Simptomatologia virozelor este numai un prim indiciu al bolii fără să poată fi un criteriu unic de diagnosticare şi de clasificare a virusului.

Diagnosticarea helminthosporium maydis taxonomie se poate face prin mai multe metode şi anume: - examinarea plantelor şi evidenţierea simptomelor cum au fost ele descrise anterior; - testarea serologică care poate stabili apartenenţa la un anumit virus prin reacţia dintre virus ca antigen şi un ser extras din unele animale inoculate în prealabil care cu ser care conţine anticorpi specifici; - testarea biologică pe plante indicator cu suc infecţios extras mecanic, verificarea prin altoire sau prin transmitere prin cuscută; - examinarea la microscopul electronic a extractelor de suc din plantele atacate şi punerea în evidenţă a particulelor virale.

FITOPATOLOGIE-AGRONOMIE

Nomenclatura şi clasificarea virusurilor Virusurile fitopatogene au fost iniţial denumite în funcţie de simptomul cel mai evident pe care îl produc şi de planta gazdă mozaicul tutunului. Acest sistem de nomenlatură a creat uneori confuzii deoarece cercul de plante gazdă al unui virus poate fi foarte larg, creându-se în mod eronat ipoteza că exisă mai multe boli virotice, în realitate fiind vorba de un singur agent patogen.

JohnsonElzeStoreyChesterSmithHolmesBawdenBrades şi Wetter şi Lwoffpropun succesiv diferite clasificări în funcţie de simptome, helminthosporium maydis taxonomie gazdă, vectori, reacţii antigenice etc. Gibbs şi colaboratorii, propun înfolosirea denumirilor populare şi completarea lor cu criptogame helminthosporium maydis taxonomie din simboluri care să sintetizeze cunoştinţele existente la un moment dat despre virusul respectiv.

Criptogama conţine un număr de 8 caractere aşezate în 4 fracţii: Tipul acidului nucleic Greutatea moleculară Conturul particulei AN a A. Gazda ; ; ;Structura A. Măsuri de portecţie a plantelor faţă de virusuri. Igiena culturală are rolul de a înlătura orice sursă posibilă de infecţie.

Helminthosporium maydis taxonomie se realizează prin îndepărtarea şi arderea plantelor bolnave care sunt semnalate în cultură. De asemenea, foarte importantă este distrugerea buruienilor care pot constitui sursa primară de infecţie.

O altă măsură obligatorie de igienă, o constituie dezinfectarea serelor, solariilor, răsadniţelor, uneltelor şi a altor instrumente şi maşini agricole ce sunt folosite.

Evitarea terenurilor unde au fost culturi virozate.

  • Partea 1 Fitopatologie Generala - [DOC Document]
  • Diferența dintre probele de porifera și trombocite
  • Он замер, когда его взгляд упал на монитор.

  • Rectal cancer radiation therapy side effects

Izolarea în spaţiu, îndeosebi a culturilor semincere, cât mai departe de alte culturi. Data semănatului are o importanţă deosebită în prevenirea virozării plantelor.

Această dată va fi condiţionată de zborul vectorilor. Au fost create cultivare rezistente la unele virusuri. Acestea se vor impune treptat în cultură. Materialul folosit la însămânţare sau plantare trebuie să fie certificat helminthosporium maydis taxonomie sănătos. Producătorul de astfel de material are la dispoziţie mai multe metode pentru al obţine liber de virusuri. Se foloseşte cultivarea meristemelor de creştere, bazată pe faptul că multe virusuri nu infectează meristemele.

Pentru plantele perene se poate practica termoterapia.

helminthosporium maydis taxonomie cancer term aggressive

Ea se bazează pe inacticvarea virusurilor din ţesuturile unei helminthosporium maydis taxonomie, prin menţinerea plantelor la temperaturi ridicate, în jur de 37 oC o perioadă de 20 — 30 zile, în funcţie de plantă şi de virus. Combaterea insectelor vectoare dă rezultate în cazul unor viroze. Preimunizarea a fost practicată împotriva unor viroze in culturi protejate. Ea se bazează pe infectarea prealabilă a plantelor cu o tulpină hipovirulentă şi care protejează aceste plante de o tulpină virulentă, păgubitoare.

Chimioterapia a dat rezultate dar numai în loturile de cercetare. De exemplu alginatul de sodiu, extras din alge, prezintă o eficacitate bună în combaterea VMT la tutun prin tratarea răsadurilor.

Micoplasme molicute — micoplasmoze În anula fost descrisă prima micoplasmoză vegetală — îngălbenirea asterului Aster yellows disease dar aceasta a fost considerată atunci boală virotică, helminthosporium maydis taxonomie simptomele produse seamănă foarte mult cu cele date de virusurile fitopatogene.

Descoperirea molicutelor ca microorganisme patogene, a avut loc la sfârşitul secolului trecut în timpul cercetărilor asupra naturii infecţioase a pleuropneumoniei taurinelor. Atunci a fost pusă în evidenţă existenţa unui nou agent patogen filtrabil şi pleomorf, denumit organism de tip PPLO Pleuro- Pneumonia — Like — Organism. În 16 s-a descoperit prezenţa acestor organisme de helminthosporium maydis taxonomie MLO Mycoplasma — Like — Organismdenumire adoptată din cauză că înmulţirea acestor microorganisme prezintă o asemănare cu înmulţirea ciupercilor.

Caracterele şi morfologia micoplasmelor Micoplasmele sunt parazite facultative helminthosporium maydis taxonomie trăi în mod saprofit dar şi în mod parazit.

Blidar Fitopatologie. Curs 2 Prezentul curs, este destinat n exclusivitate studenilor de la specializrileBiologie i Biologie-Chimie, a Facultii de tiine din cadrul Universitii din Oradea, ordinea capitolelor tratate, fiind n conformitate cu programa analitica disciplinei Fitopatologie.

Au corpul alcătuit dintr-o celulă lipsită de membrană celulară propriuzisă prezentând doar o membrană citoplasmatică. De asemenea micoplasmele sunt organisme ce prezintă un pleomorfism accentuat au forme variate în cadrul căruia avem: - corpusculi elementari de formă sferică, cu diametrul de μm, cu aspect compact, care apar din celule mai mari prin înmugurire sau prin fragmentarea formelor filamentoase; - celule sferice cu diamentrul de μm, cu membrană elementară vizibilă, bogate în ribo zomi, care se formează prin diviziune binară sau creşterea corpusculilor elementari; - celule cu diametrul de μm, de formă sferică sau ovoidă, cu numeroşi ribozomi, şi cu o reţea fină de filamente de ADN; - forme filamentoase de μm lungime şi 0,3 μm, care prezintă o membrană elementară, ribozomi şi o reţea de filamente cu ADN; - formaţii neregulate sub helminthosporium maydis taxonomie de cilindri ramificaţi sau grupări de celule legate de un suport comun; - celule mari cu un conţinut foarte dens şi cu incluziuni în interior.

FITOPATOLOGIE-AGRONOMIE - Free Download PDF

Micoplasmele au unele proprietăţi comune cu virusurile: filtrabilitatea, sensibilitatea la eter şi cloroform, producerea de efecte citopatogene, inducerea de schimbări la nivelul cromozomilor şi intrarea în reacţie cu seruri specifice.

Răspândirea micoplasmelor Răspândirea micoplasmelor de la o plantă la alta se realizează pe mai multe căi cum ar fi: - transmitere prin organe vegetative de înmulţire butaşi, rizomi, drajoni, bulbi, tuberculi care, provin de la plantele bolnave, conţin agentul patogen şi îl vor transmite la generaţiile următoare de plante; - transmitere prin altoire, care este foarte rapidă, micoplasma trecând din altoiul helminthosporium maydis taxonomie portaltoiul bolnav în partenerul sănătos; - transmiterea prin vectori se realizează în cele mai multe cazuri prin cicade care în momentul hrănirii achiziţionează micoplasma care apoi se retransmite la plantele sanatoase.

În unele cazuri micoplasma se poate înmulţi în corpul cicadei după o incubaţie helmintox dozavimas de zile pentru ca apoi să se propage prin intermediul insectei.

Micoplasmele se întâlnesc în floem, în celulele anexă şi în parenchimul şi tot aici se multiplică datorită mediului bogat în glucide, vitamine, helminthosporium maydis taxonomie, enzime şi alte substanţe. Multiplicarea se realizează prin înmugurire sau prin fragmentarea formelor filamentoase.

Circulaţia micoplasmelor de la o celulă la alta se realizează prin porii peretelui celular. Simptomele induse plantelor şi determinarea micoplasmelor. Principalele simptome ale micoplasmozelor sunt: - cloroze şiuneori, antocianări; - hipertrofii; - nanism; - filodii- transformarea florilor în frunze; - ploriferări şi aspermii; - elasticitatea lemnului; helminthosporium maydis taxonomie atrofia fructelor; - virescenţa înverzirea inflorescenţelor Cercetări actuale, efectuate şi la noi de P.

Ploaie, au demonstrat că numeroase boli considerate de natură virotică sunt produse de micoplasme. Dintre acestea unele sunt foarte răspândite şi produc pierderi: stolburul solanaceelor, cloroza asterului, filodia trifoiului, nanismul porumbului, proliferarea mărului etc. Micoplasmele sunt sensibile la unele antibiotice cum ar fi: tetraciclină, cloramfenicol, aureomicină şi teramicină, dar sunt rezistente la penicilină şi streptomicină.

Nomenclatura şi clasificarea micoplasmelor Nomenclatura micoplasmelor păstrează criteriile de la nomenclatura engleză a virusurilor, numele lor fiind compus din denumirea genului plantei gazdă, simptomul principal de atac şi cuvântul mycoplasmă.

Edward şi Freundt situează micoplasmele în clasa Mollicutes, ordinul Mycoplasmatales, cu familiile: Mycoplasmatacee - genul Mycoplasma, Acholeplasmataceae — genul Acholeplasma şi Spiroplasmataceae cu genul Spiroplasma. Rickettsiile fitopatogene Rickettsiile fitopatogene constituie un grup de organisme, separat din grupul bacteriilor în de către cercetătorul H. Ricketts, datorită unor caractere clar distinctive.

Prin asemănarea pe care o prezintă faţă de rickettsiile patogene la om şi animale au fost denumite Rickettsia Like Organism RLO.

Aceste organisme sunt parazite obligate, au aparutul papilloma xallari constituit dintro celulă tipică dar cu nucleu difufuz, sunt Gram negative şi conţin ADN, ARN helminthosporium maydis taxonomie proteine.

Forma celulei rickettsiilor este de bastonaş, cu pereţi ondulaţi, de dimensiuni între x 0,7 μm.

Coninutul lucrrii se ntemeiaz pe programa-analitic a disciplinei de fitopatologie, de aceea n manual sunt sintetizate lucrri reprezentative din literatura de specialitate, din ar i peste hotare, inclusiv cele personale, pentru a valorifica prin metode didactice, rezultatele din cercetarea tiinific i din producie, referitoare la principii teoretice i cunotine practice aplicative. Pentru aceasta, alturi de cunotinele generale de fitopatologie, n partea special, la fiecare boal sunt prezentate simptomele evidente caracteristice bolii, apoi sunt descrise caracterele microscopice ale patogenului i sunt redai parametrii bioecologici de dezvoltare ai acestuia, necesari n diagnosticarea precis a unei helminthosporium maydis taxonomie.

Membrana celulară are trei straturi din care cel exterior este mai gros iar în citoplasmă se găsesc ribozomi ce conţin ARN; diferiţi componenţi chimici enzime şi nucleu difuz cu filamente duble de ADN. Înmulţirea rickettsiilor are loc prin sciziparitate, în xilem la viţa de vie, piersic, migdal sau în floem la lucernă şi trifoi.

Transmiterea lor se realizează prin organe vegetative de înmulţire helminthosporium maydis taxonomie prin vectori cicade care se hrănesc cu seva plantei bolnave mai multe ore, apoi sunt capabile să transmită patogenul la alte plante.

Simptomele bolilor plantelor. Pagube i pierderi -Obiectivele temei : -Prezentarea diferitelor i multiplelor tulburri i modificri pe care le produc bolile n structura i funciile unei plante -Cunoaterea tipurilor de boli i a naturii lor cauzale; -nelegerea noiunii de simptom i a tipurilor de simptome pe care patogeni le produc n timpul patogenezei -nelegerea tipurilor de simptome helminthosporium maydis taxonomie cu rol hotrtor n identificarea i diagnosticarea bolilor plantelor; -nelegerea relaiilor dintre helminthosporium maydis taxonomie, pagub i pierdere i a diferenelor dintre ele. Cunoaterea tipurilor de pierderi cauzate de bolile plantelor -Aspectul financiar al pierderilor de produse agricole -Importana socio-economic a proteciei plantelor Timpul alocat temei : 2 ore Bibliografie recomandat : Papillomavirus cause cancer, A. Sunt prezentate diversele categorii de boli n funcie de natura cauzal, n funcie de natura patogenului cauzator, n funcie de evoluia procesului patologic, n funcie de ritmul de propagare al bolilor plantelor, n funcie de caracterul infeciei. Caracteristic bolilor plantelor sunt simptomele care apar att la interiorul ct i la exteriorul plantelor i care pot fi principale i secundare, interne dar i externe.

Simptomatologia bolilor produse de rickettsii este asemănătoare cu cea a virusurilor şi bacteriilor: îngălbeniri, nanism, necroze, deformări de organe. Rickettsiile sunt încadrate sistematic în clasa Rickettsias, ordinele Rickettsiales şi Chlamydiales. Bacteriile fitopatogene Descoperirile în domeniul microbiologiei, realizate de Pasteur, Koch, Lister, au deschis drumul helminthosporium maydis taxonomie şi în domeniul fitobacteriologiei. Aspecte ale unor boli bacteriene la plante sunt cunoscute din antichitate.

helminthosporium maydis taxonomie

Prima boală bacteriană studiată la plante a fost arsura merilor, helminthosporium maydis taxonomie de un agent patogen denumit de către Burril Micrococcus amylovorus. Bolile produse de bacterii sunt mai puţin numeroase decât cele produse de ciuperci, dar unele din ele produc pierderi mari ca de ex. Bacteriile sunt organisme hetrerotrofe, facultativ parazite.

După Stainer bacteria este o celulă procariotă fără nucleu organizat, fără forme evoluate de înmulţire meioză şi mitoză cu material genetic ce se găseşte în citoplasmă şi se numeşte nucleoid. Celula bacteriană este haploidă, prezintă membrană, nu prezintă mitocondrii iar nucleul nu are membrană proprie. Morfologia şi structura bacteriilor. Bacteriile sunt organisme unicelulare, microscopice, cu dimensiuni de ordinul micronilor. Morfologia celulei bacteriene variază în funcţie de condiţiile de mediu.

Dimensiunea variază între 0,6 — 4 μ lungime şi 0,4 μ diametru transversal. Bacteriile se prezintă sub mai multe forme: -Cocii sunt sferici, izolaţi sau grupaţi, după modul de diviziune, sub formă de diplococi, tetracoci, sarcină, streptococi şi staphylococi.

Unele dintre acestea formează cili vibratili care sunt helminthosporium maydis taxonomie citoplasmatice ce ies prin porii membranelor.

vestibular papillae treatment gastric cancer young adults

Bacteriile ce prezintă un cil polar se numesc monotriche monopolar, cele cu cil la ambele capete monotriche bipolar, cele cu grupuri de cili la un capăt lopotriche monopolar şi cele cu grupuri de cili la ambele capete sunt lopotriche bipolar.

Bacteriile care prezintă cili de jur împrejur se numesc peritriche iar cele lipsite de cili se numesc atriche. La unele bacterii, la exterior se găseşte helminthosporium maydis taxonomie capsulă ca un înveliş mucilaginos, uneori foarte gros de ori mărimea bacteriei care se numeşte zoglee. La exteriorul celulei bacteriene se mai află şi pilii, organe ce au rol în aderarea la substrat helminthosporium maydis taxonomie în procesul de parasexualitate.

Creşterea şi multiplicarea bacteriilor Prin creştere se înţelege procesul de neoformare, în protoplasma celulei bacteriene a substanţei de constiuţie. Celula bacteriană, în medii favorabile de viaţă, creşte în volum, până la o anumită dimensiune, după helminthosporium maydis taxonomie urmează diviziunea celulară. Celula bacteriană se divide prin sciziune directă, perpendicular pe axul longitudinal al celulei.

Procesul are loc asexuat prin sciziparitate. Prin multiplicare se înţelege sporirea numărului de indivizi, care se realizează prin diviziunea celulară. Dacă celulele fiice rezultate în urma diviziunii sunt egale, avem diviziune izomorfă, iar în caz că celulele fiice nu sunt egale, avem diviziune heteromorfă.

Un alt tip de diviziune celulară este prin strangulare, când la mijlocul celulei apare o gâtuitură care separă celulele fiice. Acesta poate persista sub formă de canal care leagă mai multe celule. La unele bacterii multiplicarea se poate realiza şi prin înmugurire. Dinamica creşterii unei populaţii de bacterii în mediu lichid înregistrează o perioadă de tinereţe urmată de apogeu şi apoi de declin. Este o fază de adaptare la noile condiţii de mediu ce durează aproximativ 2 ore.

În acest moment cultura nu este vizibilă macroscopic. Influenţa agenţilor fizici, chimici, şi biotici ovarian cancer news bacteriilor.

Presiunea osmotică a mediului influenţează mult funcţiile bacteriilor. Deshidratarea poate provoca moartea celulelor bacteriene. PH-ul reacţia mediului ambiant optim pentru majoritatea bacteriilor este cel neutru sau aproape de această valoare. Fiecare specie are praguri minime şi maxime de PH şi în afara acestor praguri are loc moartea celulei bacteriene.

Fiecare specie bacteriană are anumite limite de temperatură minimă, maximă şi optimă la care se dezvoltă, iar la bacteriile fitopatogene acestea determină gravitatea atacului. Agenţii chimici acţionează pozitiv, când acţiunea substanţelor este stimulatoare chimiotropism pozitiv şi negativ când acţiunea substanţelor este inhibitoare chimiotropism negativ.

Din ultima categorie fac parte substanţele bacteriostatice sau antiseptice, care frânează dezvoltarea şi înmulţirea bacteriilor helminthosporium maydis taxonomie substanţe bactericide sau dezinfectante care provoacă moartea lor. Adeseori între substanţele antiseptice şi dezinfectante, deosebirea constă în concentraţia folosită sau durata de expunere.

Antibioticele reprezintă un grup important de agenţi chimici cu efect bacteriostatic şi bactericid. Antibioticele sunt substanţe de origine biologică sau sintetică capabile să distrugă unele microorganisme sau să le împiedice multiplicarea.

Antibioticele de origine biologică sunt produse de ciuperci şi bacterii. Epidemiologia bacteriilor Transmiterea bacteriilor fitopatogene de la un an la altul sau în cursul aceleaşi perioade de vegetaţie se realizează pe diferite căi şi anume: -prin seminţe transmitere generativă la care bacteriile fie pot adera la suprafaţa acestora sau pot pătrunde în interior în care caz sunt mai greu de combătut; - prin material vegetativ de înmulţire cum ar fi: altoi, bulb, rizom sau tubercul; - prin sol, în cazul în care aici rămân resturi ale plantelor parazitate; - prin insecte, nematozi, moluşte, etc.

Totuşi la bacteriile fitopatogene transmiterea prin vânt se desfăşoară la distanţe mai mici decât în cazul ciupercilor. În helminthosporium maydis taxonomie bacteriile pătrund prin deschiderile naturale stomate, hidatode, lenticele sau prin leziuni provocate mecanic sau de către insecte.

După stabilirea relaţiilor de parazitism cu gazda începe multiplicarea bacteriilor. Bacteriile care sunt localizate în vasele conducătoare pot fi antrenate de către seva plantei ceea ce va determina o infecţie generalizată sistemică cum este de exemplu cazul ofilirii bacteriene helminthosporium maydis taxonomie tomatelor provocată de Corynebacterium michiganense pv.

Simptomele produse de bacterii În urma procesului patologic helminthosporium maydis taxonomie suferă modificări fiziologice, biochimice, anatomo-morfologice sub forme variate de manifestare: - Decolorarea frunzelor şi a altor organe. Apare datoriă reducerii numărului de cloroplaste. Intensitatea diferită este în funcţie de faza atacului, vârsta plantei-gazdă şi virulenţa parazitului.

oxiurose doenca